Postat de: teatrulmasca | Iulie 4, 2014

Ganduri la sfarsit de stagiune!

A fost, este inca o stagiune incrancenata, niciun fel de rabat, munca la epuizare pana in ultima clipa.
. Vicleniile lui Scapino se indreapta catre premiera si se afla in faza in care musca din asfalt, curge sudoarea pe ei ca in sauna, se confrunta cu lucruri pe care nu le-au mai intalnit, isi confirma lor insisi formulele pe care le-au mai incercat, din cauza oboselii nu se pot relaxa, au nevoie de turneul in Serbia ca sa-si mai traga sufletul, la intoarcere o luam de la capat, iar pe 17 iulie vom trage linie in cadrul unei generale cu public. La intoarcerea din vacanta, in cel mult doua saptamani trebuie sa fie absolut gata pentru deschiderea stagiunii. Ma uit la ei si, desi inima imi da ghes sa-i las in pace, experienta imi spune ca acum trebuie sa tragem mai mult ca oricand. Teatrul este adesea nemilos cu cei care-l slujesc!
. Experienta incredibila: spectacolul Doamna cu catelul va fi adjudecat de catre o echipa formata din tehnicieni de scena si doua membre ale contabilitatii teatrului. Au vrut sa faca asta si i-am incurajat din toata inima. Nu poti lucra in teatru si sa nu stii prin ce trece un actor, cat chin este sa te strecori intr-o marioneta uriasa, sa respiri greu, sa transpiri cumplit si sa fii foarte bun. Se descurca incredibil de bine, descopera impreuna cu Cosmin Cretu care ii antreneaza si cu noi, cei care ii urmarim si-i sfatuim, secretele meseriei de actor, frumusetile si greutatile ei. Vor intra la apa dupa turneul din Serbia. Teatrul este uneori generos cu cei care il slujesc!
. Spectacole cu statui vivante in parcuri din Bucuresti si in cadrul Festivalului Bucurestii lui Caragiale. Este ceva cu totul nou pentru romani, ceva ce nu au mai vazut si nu vor vedea nicaieri pentru ca noi suntem UNICI in acest domeniu. Nu este usor pentru noi, sunt probleme tehnice dintre cele mai stranii, sunt statui care au sunet, unele care nu au, unele au decor, altele nu, marturisesc ca nu m-am asteptat nici eu, care sunt extrem de tipicar la atatea lucruri atat de greu de rezolvat. Este insa o provocare care ne onoreaza, este una pe masura noastra. Teatrul este adesea misterios!
. Turneu in Serbia. Mergem la Smederevo pentru ca trebuie sa fim alaturi de colegii sarbi aflati la mare stramtoare. Teatrul sarb nu mai are finantare, marile lor festivaluri mor. BITEF-ul, cel mai mare festival din sud-estul Europei se zbate in chinuri de neimaginat. Vom juca fara onorariu pentru ei si publicul lor rugandu-ne sa nu ne confruntam si noi cu asa ceva. Vom merge apoi la Vladimirovaci, un sat romanesc unde speram ca PARCUL nostru sa starneasca interes. Vom juca la Cortanovici apoi, un alt festival sarb si ne vom intoarce acasa pentru a continua sa jucam.
. Turneu la Rm. Valcea in cadrul festivalului organizat acolo de Teatrul Ariel. Jucam trei spectacole, doua de exterior si unul de in, vom etala si cateva statui vivante, apoi ne vom strecura in bratele vacantei. Teatrul este ciufut la sfarsit de stagiune, ne intoarce spatele trimitandu-ne in vacanta de unde ne vom intoarce cu un dor nebun. Probabil ca si lui ii va fi dor, dar cui sa vorbeasca salile inchise, magaziile inchise, atelierele inchise, adormitele costume si decoruri? Teatrul isi rumega dorul dupa copiii lui in tristetea linistii si tacerii absolute.
La sfarsit de stagiune TEATRUL moare ca sa poata RENASTE la toamna!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: