Postat de: teatrulmasca | Mai 18, 2014

Intalnire de gradul III – Erwin Piplits

Viena, mai 2014. Turneu al Teatrului Masca la Shauspielhaus cu PARCUL, organizat prin intermediul si cu sprijinul total al ICR Viena.

In urma cu foarte multi ani, mai exact in 1991, am vazut la Viena, la ODEON compania Serapions, condusa de Erwin Piplits in spectacolul NU. Am fost socat, sfaramat, am zburat prin toate cerurile posibile caci, cu numai 11 actori – dansatori izbutise, intr-un spatiu de vis – un fel de uriasa sala de bal, bordata de niste coloane imense – sa aduca o lume de culori, imagini, spatii cum nu mai vazusem. Mi-am dorit sa-l cunosc pe creator, dar Dumnezeu a hotarat altfel si am plecat atunci cu sentimentul ciudat ca se va petrece ceva, ca, desi imposibila in acel moment, aceasta intalnire se va intampla. Probabil ca trebuia sa vina momentul, toate lucrurile au crugul lor, nimic nu este intamplator si totul are o motivatie, un sens, o menire. Am fost de atunci la Viena de numeroase ori si de fiecare data am trecut prin fata Odeonului cu speranta ca a venit clipa si, de fiecare data, urcand in tren sau in avion imi sopteam ” asta este, altadata”.

De data aceasta am spus clar, vreau sa-l intalnesc pe Piplits si voia s-a facut. Insotit de Anca Florea si Irina Cornisteanu – ce mica este totusi lumea noastra – am pasit in teatrul lui cu un sentiment amestecat, mai ales ca maretia de pe scena, asa cum o vazusem eu atunci, cu peste 20 de ani in urma nu se regasea in aglomeratia de decoruri, mobile vechi, birouri improvizate pe capre de lemn, recuzita atarnata de-a valma pe pereti, care insemna spatiul tehnic si organizatoric al uneia dintre cele mai stranii companii din lume. Serapions este alcatuita din 11 actori de nationalitati diferite, niciunul austriac in acest moment, adunati de Erwin Piplits si Ulrike Kaufman(scenograf, creator de costume), care realizeaza un singur spectacol pe an pe care il joaca de cate ori poate, am inteles ca atinge si suta de spectacole, timp in care munceste la urmatorul. Este de vis, ceva ce au izbutit putini oameni in lumea asta si printre ei se numara si Erwin. Pina Baush, Ariane Mnouchkine, Peter Scumann ar fi poate cea mai cunoscuta dintre echipele de artisti norocosi care au izbutit sa faca ceea ce doresc, ceea ce le place, ceea ce cred si care au marcat cu viata si opera lor destinul unui sfarsit si inceput de veac. Au mai fost si altii si ma gandesc la Living Theatre cu Julian Beck si Judith Malina, la Open Theatre cu Nola Chilton, Viola Spolin si Joseph Chaikin, la Odin Teatret al lui Eugenio Barba, dar despre ei altadata.

Intr-un birou magazie, la o masa asezata direct pe niste capre, in fata unui calculator o fatuta care ne priveste uluita nu stiu de ce, pare a se uita catre celalalt birou improvizat intr-un colt de unde vine catre noi un omulet slabut, imbracat ca de lucru, cu parul valvoi si niste ochelari uitati de vreme pe nas. Zambeste oarecum obosit si ne invita in ceea ce am numit biroul directorial, o magazie la fel de aiuristica precum celelalte, de o teatralitate incredibila, caci avea de toate, ca intr-o splendida magazie de teatru, scaune mese,afise, fotografii, machete, recuzita. Ne asezam la improvizatia care tine loc de masa si incepem sa vorbim. Ii spun ca am venit pentru ca vazusem NU acum 20 de ani si ca doream din tot sufletul sa-l cunosc, ii povestesc cate ceva despre noi, despre Masca si apoi il las sa vorbeasca despre el, despre Serapions, despre munca lui si mai ales despre necazurile sale, caci se pare ca le are, politicienii austrieci s-au cam saturat de un artist asa de mare printre ei, vor unii de teapa lor – ce mica este si lumea politicii si cat de tare este ea asemanatoare indiferent pe ce meridian s-ar afla – si ca probabil contractul pe care il are cu Primaria va fi incheiat in 2015 fara o clauza de prelungire si atunci, spune el „Serapions va fi istorie”.

Imi daruieste un album cat casa care reuneste activitatea teatrului de la infiintare si pana in prezent – are 26 de ani- imi spune ca nu accepta invitatia mea de a juca in Romania pentru ca nu mai vrea sa plece in turneu, de zece ani nu a mai facut-o, il enerveaza, il distrage de la munca sa, se simte bine aici la el acasa, ce rost are sa umble aiurea prin lume, il inteleg, imi promite totusi ca va incerca sa tina un work shop la Masca si ne despartim cu promisiunea pe care nu am luat-o in serios ca va veni la spectacolul nostru.A doua zi, la ora 19,45, Erwin Piplits lua loc in randul sapte al teatrului Shauspielhaus ca sa vada PARCUL. A aplaudat alaturi de spectatori, in marea lor majoritate romani in timpul spectacolului si pe toata durata celor opt minute cat dureaza muzica de aplauze si ceea ce i-a spus Ancai despre spectacol, despre actori, despre ce am facut noi pastrez pentru mine caci oricum nu m-ar crede nimeni si vreau sa pun vorbele lui ca motto la urmatoarea carte care va intregi anul viitor imaginea celor 25 de ani de existenta a Teatrului Masca. A plecat apoi, ascuns sub o uriasa umbrela si s-a topit in ploaia care a curs neincetat, ducandu-se spre gandurile lui, spre munca si bucuriile lui, pandit de tristetea nerecunostintei, painea tuturor marilor creatori.

Erwin Piplits a vazut la lucru Teatrul Masca!

S-a intamplat vineri 16 mai 2014 la Viena!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: