Publicat de: teatrulmasca | Decembrie 31, 2013

CHEMAREA!

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Am ascultat discursul Papei, rostit de Craciun si am ramas pe ganduri. Nimeni, cu exceptia apostolilor de tot felul, a unora dintre cei mai ilustri analisti politici si economici nu a avut curajul sa o spuna atat de raspicat: capitalismul este o forma de organizare a societatii umane profund nedreapta, profund ticaloasa, profund inumana caci slujeste unui idol fals, BANUL! Dumnezeu, spunea Papa, a lasat omenirea sa se descurce singura dar a pretins ca valoarea suprema sa fie OMUL, ori Capitalismul nu a tinut cont de asta si iata unde am ajuns.

Cutremuratoare angajare intr-o cruciada cumplita pentru ca batalia va fi infioratoare. A pune OMUL in mijlocul faptelor inseamna eradicarea saraciei, analfabetismului, bolilor de tot felul, salvarea mediului, intoarcerea la valorile morale adevarate, revenirea omului in Paradis. Foarte stranie aceasta declaratie, caci nu este a unui om obisnuit, nu este a unui scriitor de SF, este a unuia dintre cei mai importanti conducatori ai Lumii asa cum este ea organizata astazi. Sa insemne asta ca au sunat goarnele desteptarii? Sa insemne asta ca suntem chemati a ne inrola pentru marea batalie? M-as bucura nespus caci ar insemna ca sunt cu adevarat un om norocos, daca am vazut caderea monstruozitatii comuniste, instaurarea dictaturii capitaliste a banului, ticalosiei si lipsei de valori si mai apuc aceasta desteptare nesperata, necrezuta, atat de mult visata. Poate ca Victoria va veni abia peste o mie de ani, dar daca am apucat CHEMAREA inseamna ca am cu adevarat noroc.

Ma gandesc la asta aproape continuu in timp ce ascult muzica pe care Basarabescu a compus-o pentru Romeo si Julieta si imi dau seama ca intreg discursul Papei se regaseste in aceasta piesa cuvant cu cuvant. In aceasta si in altele, in tot ceea ce artistii s-au straduit sa spuna de-a lungul miilor de ani de cand caruta societatii umane merge inainte incercand sa afle daca drumul pe care a apucat-o este cel bun sau nu. Imi dau seama ca de fapt sunt inrolat de multa vreme, de foarte multa vreme. Am simtit intotdeauna ca un artist are ca singura menire sa arate lumii incotro trebuie sa mearga chiar daca este luat in ras, chiar daca este ignorant, chiar daca este scuipat. Sunt mai sigur ca oricand ca Romeo si Julieta, asa cum il vad eu, va fi tocmai in consens cu aceasta incredibila CHEMARE. Mi-e dor sa incep, parca ma goneste cineva de la spate si zilele acestea sunt, mi se par lungi, interminabile. Oare putem intelege altfel Sonetul 66 al lui Shakespeare decat astfel, decat ca pe un strigat, un indemn la a apara ce avem mai de pret in noi, in fiecare, conditia de OM?

Daca aceasta a fost cu adevarat CHEMAREA, atunci sunt fericit ca am apucat-o!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: