Publicat de: teatrulmasca | Noiembrie 21, 2013

Machiajul!

Arta actorului are cateva jaloane fundamentale, importante, fie ca vorbim despre  o forma de teatru traditionala, fie despre una alternativa. Unul dintre acestea este machiajul, deoarece se regaseste in ambele, exprima deopotriva si, in plus, este o dovada pertinenta pentru profesionalismul actorului. Ca si costumul, machiajul ne propune o anumita conventie teatrala, ne ofera date extraordinare despre personaj, iar din punct de vedere tehnic, este o teribila ocazie pentru actorul european de a se adapa din filozofia celui asiatic, timpul petrecut in fata oglinzii pentru machiaj fiind unul de detoxifiere, de racordare la energiile scenei. Un machiaj perfect este, in plus, o davada cat se poate de clara a respectului actorului fata de teatru, fata  de spectator, fata de propria sa arta. Ca si miscarea, machiajul nu poate fi cotidian, nu este unul de frumusete diurna, machiajul scenic face parte din arta noastra si are, prin urmare, caracteristici cat se pate de clare.

Machiajul tip „pantomima” presupune vopsirea fetei cu alb pe o suprafata care sa nu se intinda dincolo de lobul urechii si care este chiar conturata cu creion negru, in asa fel incat restul capului sa se transforme intr-o formula de suport pentru pictura faciala. Vopseaua trebuie sa fie perfect si unifrom intinsa pe fata, pudra trebuie sa acopere intrega suprafata ca sa nu permita transpiratiei sa iasa, iar contururile cu creion negru sa fie foarte clare. O aglomerare de umbre sau de tuse cu creionul nu este recomandabila. Cu cat este mai simpla aceasta masca faciala cu atat mai important va fi si efectul.

Cand este vorba despre „statuia vivanta” lucrurile se schimba deoarece aici machiajul trebuie sa acopere TOATE portiunile descoperite ale pielii, nu este permisa nicio abatere de la aceasta regula, actorul care pretinde ca face o statuie vivanta si aplica machiajul doar pe suprafata pe care o vede el in oglinda ignorand ceafa, lobii urechilor, gatul, este un neprofesionist. Exista chiar o cerinta in acest sens la cele mai multe festivaluri de statui vivante, juriile descalifica imediat artistul care isi permite sa lase descoperita o portiune de piele care este vazuta de spectator, indiferent de calitatea prestatiei artistice si cred ca este cat se poate de corect. Iluzia este unul din factorii extrem de importanti atunci cand vorbim de statuia vivanta si „machiajul perfect” este unul dintre criteriile fundamentale.  Pe de alta parte este foarte important pentru carea iluziei ca actorul sa nu poarte manusi (cu exceptia cazurilor in care acestea se impun). Manusile sunt o dovada de lene, de dispret fata de statuia vivanta, un mod profund neprofesionist de tratare a machiajului. Mana machiata are un altfel de impact asupra spectatorului fata de o manusa fie ea si bine facuta.

Pe de alta parte, machiatul ca si demachiatul fac parte din viata adevarata a unui actor, tratarea lor cu seriozitate este dovada de profesionalism, de maiestrie, de dragoste fata de teatru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: