Publicat de: teatrulmasca | Aprilie 24, 2010

Analiza!

Spectacolul in sine incepe sa se deseneze, are o alura speciala, este croit fara prea multe greseli, construieste un punct de vedere, pune in evidenta o trupa cu un profil special…

Actorii…

Anamaria Pislaru: glas foarte bun, urmare a antrenamentului de canto a capatat un vibrato extrem de interesant, cred ca va fi o surpriza pentru foarte multa lume. Are un apetit special pentru drama, face momentul cu Gigi cutremurator. Ma deranjeaza un pic ca aduce oarecum cu monologul  din Medievale – am auzit aceleasi sunete – dar este cu siguranta ceva ce se va putea corija. Cred ca ii place si ei foarte mult si asta ma bucura.

Dora Iftode: aceeasi evolutie in crescendo, perfectionista. Relatia dintre muzica si miscare va trebui sa dea castig de cauza actoriei mai ales pe momentul sambei. Va trebui sa gasim ceva pentru a defini mai bine caracterul ” americancei” si cred ca momentul cu haina de la sfarsit ar putea fi sansa.

Alina Craita: eterna problema a actorului care se lasa vrajit de un mijloc de expresie, in cazul nostru dansul si care uita ca meseria de baza este actoria. Va trebui sa lucreze pentru definirea subtextului, a povestii pe care o are de jucat, momentul dansului fiind unul care se cere inca lucrat. Cred ca va izbuti, nu sunt motive de ingrijorare.

Ana Sivu Daponte: un rol greu, frumos, teribil de frumos si pe care il face bine. Mai are si ea de lucrat la monologul interior caci si ea, ca si Alina, pe momentul dansului uita povestea si se lasa prada miscarii, insuficient din punctul meu de vedere. Nu am griji, este foarte bine si asa, dar mi-as dori sa faca un rol mare caci are de depasit niste poncife si cred ca a venit vremea sa o faca.

Laura Dumitrascu: nu se straduieste prea tare, isi asuma doar rolul de figuranta, mi-as dori sa o vad incrancenata, sa o vad luptandu-se, sa o vad urland. De ce s-a putut in Oglinda? Oricum este in interiorul echipei si asta este bine dar…

Aurel Sandu: singura obiectie este legata de asemanarea cu personajul din Sluga. Ar trebui sa caute mai mult, cred ca este vorba despre o anumita „lene” a actorului care alege la prima mana. Si la el ar trebui sa apara disperarea de a fi mereu mai bun si nu de fiecare data bun.

Bogdan Angelescu: se petrece ceva ciudat cu el. Este evident ca a avansat extraordinar, rolul din Acul este marturie, dar Bogdan este propriul sau dusman, este preocupat de amanunte derizorii, este deranjat de prostii care se petrec in jurul sau, este deranjat de prostii, se risipeste in maruntisuri si, din cauza asta acorda extrem de putin timp propriei sale evolutii. Pacat, nu cred ca poate fi ajutat decat de el insusi.

Razvan Teodorescu: este, in acest caz, prea putin interesat de ceea ce are de exprimat pe scena. Este adevarat ca rolul in sine este insignifiant si il contureaza destul de bine, dar lucreaza extrem de putin la conditia sa de actor, mi-as dori sa-l vad exersand ca nebunul la step, la dans, la canto chiar, el trebuie sa-si depaseasca propria conditie a unui fizic relativ ingrat pentru ca in rest are calitati, dar si aici „lenea” tipica a actorului roman, of, of!

Valentin Mihalache: nu are aproape nimic de facut si ar trebui sa foloseasca prilejul pentru a castiga la resursele proprii, la step, la dans. Cu clipe din astea nu te mai intalnesti si viata unui actor nu este intotdeauna la vedere, mai ales daca ai un rol care nu te ajuta deloc. Ar cam trebui sa stie asta si sa-si pregateasca viitorul. In orice caz, daca ar acorda mai mult timp modului in care arata ca ” actor” in aceasta echipa ( ma refer la aceea a acestui spectacol) atunci ar fi chiar mai bine decat este. Valentin este un actor serios oriunde l-ai pune dar aici mi-as dori ceva mai mult.

Ionut Ghenu: cam aceleasi lucruri ca la Valentin, doar ca Ionut nu are nicio scuza sa fie lenes caci este tanar, nu are la activ roluri foarte multe si importante si nu are dreptul sa iroseasca clipele chiar daca nu sunt ale unui personaj teribil.

Andi Gonczi: Cred ca este prea tanar pentru acest rol, cativa ani, nu multi, i-at fi mai de folos, dar tocmai din aceasta cauza este interesant. Are o disponibilitate crescuta fata de drama si asta este bine, trebuie sa citeasca mai mult, sa caute mai mult, sa completeze ceea ce varsta nu-i permite sa stie in acest moment. I-am spus ca nu trebuie sa reactioneze nu sa nu simta, dar asta este, tineretea are legile ei. Poate insa enorm si cred ca va putea sa gaseasca acea scanteie care face diferenta. Astept cu nerabdare acest lucru. Este adevarat ca l-am si lasat singur, de data asta nu l-am ajutat deloc, dar cred ca are nevoie sa se chinuiasca un pic si de unul singur. Inca astept scanteia.

Razvan si Madalina se descurca acceptabil cu noua lor indeletnicire de ” actori”, va trebui sa dau si eu o mana mai substantiala de ajutor.

Cam asa stau lucrurile in acest moment si cred ca am toate motivele sa cred ca nu este rau. De fapt, scriu pentru ca vreau sa transmit ca munca aceasta a actorului cu sine este cea mai diabolica incercare prin care trebuie sa treaca fiecare dintre noi. Niciodata nu se termina, mereu trebuie sa o iei de la capat, niciodata nu este destul, de fiecare data mai lipseste ceva, ca un fel de speranta pentru data viitoare.

Bafta, dragii mei!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: