OK

Intotdeauna astept cu nerabdare, ca regizor, momentul in care pot sa-mi spun, in gand, fireste, ca gata, am trecut puntea. Am avut ieri un snur cu actul I al spectacolului Sluga la doi stapani de Goldoni. Certitudine. In mod clar pot spune acest lucru si deja imi frec mainile gandindu-ma ca vine clipa cand ma asez in fotoliu, comand ” snur” si ma las in voia gandurilor mele, a spectacolului din capul meu, peste care se va suprapune destul de bine spectacolul pe care l-am izbutit cu actorii mei. Mi-a facut placere sa-i vad ieri, erau extrem de aproape de ceea ce trebuie si intr-o majoritate absoluta in ceea ce priveste convingerea ca vor ajunge in corpore la finish. Pentru cei care cunosc piesa si, mai ales, istoria montarilor cu acest text, pariul este extraordinar de complicat dar sunt mai mult decat sigur ca acest spectacol va fi intre cele despre care s-a scris si se va scrie. Ma bucur si nu pot sa spun decat OK.