Clasa pe care o conduc la Facultatea de Arte a Universitatii Spiru Haret are examen marti, 1 februarie ora 18,00 in Sala Mare a Teatrului Masca si imi propun ca acest eveniment din viata lor sa fie public. Examenul este pus special la ora 18,00 pentru a-i obisnui de pe acum cu ora de incepere a spectacolelor si cred ca prezenta publicului ( intrarea este absolut libera, dar se face pe baza unei invitatii care trebuie ridicata de la casa de bilete) nu face decat sa intareasca acest aspect.
Nu-mi mai aduc aminte primul meu examen, sau, mai exact, am doar franturi din aceste clipe, eram nauci, alergam de colo, colo, incercam sa fim cat mai exacti fara sa stim exact cam ce se dorea de la noi, daca era bine sau prost ce faceam, eram insa preocupati cu toata energia noastra si stiu ca multe zile dupa examen nu am avut alt subiect de discutie decat cele petrecute atunci. Cum sunt studentii de acum fata de noi? In multe privinte mai buni, in multe altele la fel. Cred ca au emotii, cred ca isi doresc mult ca lucrurile sa mearga asa cum trebuie, cred ca multi dintre ei regreta ca nu au depus mai multe eforturi pentru insusirea cat mai aproape de perfectiune a unora dintre cerinte, este in orice caz un eveniment care va marca viata lor de artisti cel putin pe termen mediu si din aceasta cauza cred ca prezenta in sala a unor oameni interesati de actul de creatie, de bucataria teatrului, a unor oameni care chiar ii vor putea eventual urmari evolutia artistica a acestor tineri, nu poate fi decat benefica. Examenul ar putea fi definit cu un singur cuvanr : OBSTACOLE, pentru ca exact asta am facut, am ridicat peste tot obstacole greu de trecut, ca un fel de Zid al Atlanticului si sper ca ei vor fi trupele care vor izbuti o foarte frumoasa DEBARCARE.
Bafta!
Malaimare
Bafta! O frumoasa experienta pe care o oferiti studentilor, o experienta pe care am trait-o si eu acum 2 ani la teatrul Masca alaturi de colegii de grupa( prima intalnire cu publicul intr-un teatru, e de neuitat …).
Va multumim domnule Malaimare!
De: teodora pe februarie 1, 2011
la 9:25 am
Cum blogul maestrului Mihai Mălaimare a devenit inaccesibil, vreau să vă semnalez aici o mică bucurie peste care am dat astăzi:
Violeta Dinescu este, după părerea mea, unul din marii compozitori români… despre care nu s-a auzit nimic în România.
De: Bibliotecaru pe februarie 2, 2011
la 1:50 pm
Buna, Teodora. Ma bucur sa te descopar, astept vesti de la tine. Sper ca totul este ok si ca te descurci. Cu drag!
De: teatrulmasca pe februarie 25, 2011
la 1:39 pm