Actorul roman ar putea incepe drumul catre propria-i devenire cu studiul aprofundat al operei eminesciene, caci va descoperi acolo dimensiunile fantastice ale efortului sisific de atingere a perfectiunii, tragedia care insoteste continua departare a idealului fata cu incrancenarea de a-l atinge, splendoarea si maretia singuratatii creatorului. Ar putea exersa nevoia de adevar, de cinste, de sinceritate, de creativitate.
Nu stiu daca Eminescu poate fi recitat, au existat si sunt actori care spun foarte bine versul lui si in fata carora imi scot palaria, dar, ca botosanean, ca om care ma simt poate mai mult decat oricare roman ruda cu Poetul pentru ca am respirat acelasi aer, am colindat aceleasi paduri, am vazut acelasi cer, cred ca a rosti Eminescu este sinonim cu a te ruga, a te adresa direct lui Dumnezeu, ori asta se face in gand, se face in suflet, sa face in interiorul lumii inchise a propriei noastre fiinte si nu la vedere, nu in vazul si auzul lumii intregi. Numai in intimitatea sufletului nostru putem rosti rugaciunea care sa aiba sansa de a ajunge la Dumnezeu si de a se intoarce pe aripi de incredere, de speranta, de energie.
EMINESCU se afla in sufletele noasatre, ale romanilor, la un loc cu Dumnezeu si Lui ne adresam cu toata curatenia gandurilor noastre bune.
A rosti versul lui Eminescu este pentru actorul roman sinonimul juramantului pe care medicii il fac pentru slujirea sanatatii oamenilor.
Un vers pe zi si tot ar fi suficient pentru a rezista tuturor nefericirilor care ne pandesc la tot pasul.
15 ianuarie este ziua in care incercam sa ne nastem a doua oara!
Cine stie, poate candva chiar vom reusi!
Voi ati scris